Îmi doresc ca tot mai mulţi copii să aibă șanse să îşi dezvolte abilitățile şi să arate tuturor că sunt cu toţii buni, cât încă mai cred asta şi ei. Cred că dacă noi i-am ajuta mai mult si mereu le-am da încredere, s-ar schimba multe în comunitatea din care facem parte şi în ţara în care am ales să trăim.
Anul acesta de ziua mea am ales să îi fac un cadou lui Vlad. Cu bănuţii strânși, Vlad va achita căminul si masa în anul următor.
Vă mulţumesc că îmi sunteţi alături!
DONEAZĂ AICI
Mă numesc Vlăduț, am 15 ani și locuiesc în comuna Dobrovăț din județul Iași. Am învățat la Școala Gimnazială Ștefan Cel Mare și Sfânt Dobrovăț, iar de curând am reușit să fiu admis la Liceul Teoretic de Informatică “Grigore Moisil” , iar asta le datorez părinților mei, foștilor mei învățători și profesori de la Școala Gimnazială Dobrovăț și prietenilor mei.
Mie îmi plac foarte mult informatica, biologia și engleza. Ador să fac fotografii, să ascult muzică, să desenez și să citesc cărți de mister și fantezie. Când învățam la Școala Gimnazială Dobrovăț am participat la multe proiecte, de la activități de ecologizare DobroEco la concursul Sanitarii Pricepuți Crucea Roșie. Îmi place să ajut pe cei ce au probleme în viață, dacă nu material măcar sufletește, oferindu-le o rază de speranță de a crede într-un viitor mai bun…
Familia mea mereu a stat mai rău cu partea financiară , dar părinții mei muncesc din greu și încearcă să îmi ofere “ceea ce ei nu au avut”. De la un timp părinții mei s-au îmbolnăvit , datoriile se adunau, dar ei nu s-au dat bătuți! Mama a fost nevoită să plece în străinătate , iar tata lucra din ce în ce mai mult în sat. Erau zile în care nu îi vedeam deloc. După un an , mama a trebuit să revină acasă pentru a își lua tratamentul iar apoi a rămas aici, cu speranța că va găsi ceva de lucru.
Cât despre mine, eu în prezent stau la căminul din incinta liceului, acest lucru fiind un efort financiar în plus deoarece părinții mei plătesc 700 de lei pe lună și alte cheltuieli suplimentare. Totuși, Liceul de Informatică a devenit, pentru mine, o a doua casă. Mi-am făcut mulți prieteni și deja am strâns multe amintiri. Profesorii sunt un sprijin nemărginit nu numai de informații ci și de susținere și iubire.
Mie îmi place foarte mult iarna, chiar dacă am și amintiri mai triste în acest anotimp. Câteodată nu am avut lemne de foc, alteori nu am avut mâncare dar cum zic părinții mei “totul e trecător , iar orice rău vine și trece”. Când eram mai mic mă duceam în apropierea sărbătorilor cu datinile locale, colindatul, uratul și semănatul. Gazdele îmi ofereau bani sau dulciuri , iar banii le dădeam părinților mei pentru a acoperi din datorii. Anul trecut părinții mei mi-au cumpărat primul meu brad de Crăciun. Eram foarte fericit, mai văzusem la colegii mei, dar eu nu avusesem niciodată unul. L-am împodobit cu ornamente din hârtie, făcute la școală, și cu dulciurile primite de la colindat. Cu sau fără dulciuri și brad, Crăciunul aduce toată familia la un loc, mă face să mă simt protejat și iubit. Anul acesta nu știu dacă Moș Crăciun o să vină și pe la mine, dar sper, să le aducă sănătate părinților mei și putere de a merge mai departe!
“Sensul existenţei noastre este să fim fericiţi.” așa cum zicea un om celebru , viața are și părțile ei întunecate, dar nu se merită să vedem întunericul, când lumina este mai puternică. Sunt fericit pentru că am atâția oameni dragi, care țin la mine și mă ajută, iar tot ce am realizat până acum le datorez lor.