Cred că o dorință este o resursă în sine.

4 Iulie 2024

Federația Fundațiile Comunitare din România (FFCR) a fost fondată în 2012 și are rolul de a reprezenta la nivel național interesele fundațiilor comunitare din România care adoptă, respectă misiunea, obiectivele, principiile și standardele FFCR. În prezent, Fundațiile Comunitare derulează programe în 30 din cele 41 de județe din România și susține 18 fundații comunitare. 

Astăzi, împreună cu Mihaela Greșiță – Radu, network manager în cadrul FFCR, povestim despre fundații comunitare, mediul nonprofit și schimbare. 

Cine este Mihaela Greșiță- Radu?

Sunt network manager în cadrul Federației Fundațiilor Comunitare din România, o organizație și o echipă în care m-am regăsit la nivel de valori și care mi-a oferit spațiu de învățare, explorare și evoluție. Îi admir și îi respect pe oamenii care compun această rețea și cred că merită să fie susținuți în orice fel posibil pentru că fac o treabă grozavă într-un fel creativ și incluziv, punând în valoare resursele comunităților în care trăiesc și muncesc.

Personal, mă fascinează căutările oamenilor, fie că pornesc într-o călătorie în deșert, în jurul lumii sau acasă, într-un exercițiu reflexiv-contemplativ despre sens și existență. Mă simt foarte bine la capătul pământului, în piețe sau în librării, și mai bine în conversații restrânse cu oamenii despre ce îi animă, ce îi sensibilizează, ce îi preocupă, ce le aduce plăcere sau după ce au nostalgii vara de pildă. 

 


Fotografie din arhiva personală

În 2018 31% dintre români spuneau că au încredere în sectorul ONG. Care crezi că este situația în 2024? Ne implicăm mai mult în cauzele comunității astăzi?

Cred că sunt privilegiată că fac parte dintr-un mediu care clădește și aduce oamenii împreună punând încrederea ca fundație. Cred că misiunea noastră este să extindem acest mod de a relaționa cât de mult posibil, din aproape în aproape. În cei 16 ani de când Fundațiile Comunitare au început să activeze în România peste 9400 de proiecte de educație, mediu, sănătate, revitalizare urbană, inițiativă civică, au prins viață datorită celor 86 de milioane de lei în investiții comunitare. Aceste investiții sunt o măsură a încrederii. După aceleași principii ale mersului într-o călătorie, cred că fiecare proiect e un pas la fel de important pe cât e întregul din care face parte și fiecare om care contribuie e un simbol al cooperării și încrederii în comunitate. Mai cred și că nicio călătorie nu e în linie dreaptă, ci are un traseu sinuos, cu văi și dealuri, dar fiecare etapă are sensul ei. Cred că avem mult de lucru pentru a consolida încrederea în sectorul ONG, iar cei care fac parte din el au nevoie de susținere. E o misiune tare provocatoare, dar semnificativă.

FFCR ia pulsul fundațiilor comunitare din întreaga țară. Transformăm orașe cu ajutorul comunităților locale, este acesta rolul FC? Cât de important este să ne conectăm la nevoile comunității?

Fundațiile Comunitare activează în 30 din cele 41 de județe ale României. Ele fac o treabă excelentă în a fi în contact cu nevoile și resursele comunităților în mijlocul cărora construiesc programe, derulează evenimente sportive filantropice și aduc oamenii împreună fie că e vorba de educație, mediu, sănătate, inițiativă civică sau poate în jurul unui subiect de conștientizare important cum este de pildă cutremurul sau integrarea persoanelor afectate de război.

Mă gândesc de pildă chiar la voi, la Fundația Comunitară Iași care are o tradiție solidă în dezvoltarea și cultivarea unor modalități eficiente de a fi în contact cu comunitatea. Aici e meritul boardului și al echipei executive compuse din oameni care sunt pasionați de munca de capacitare a organizațiilor și grupurilor cu care lucrează, care sunt profesioniști și au sisteme de lucru bine gândite în cei 10 ani în dezvoltarea unor fonduri relevante pentru comunitate. 

Așa cum am descoperit în practică și în jurul meu la oameni pe care îi admir și care au construit expertiză în zeci de ani, munca pe teren și felul în care oamenii sunt împuterniciți să aibă inițiativă dau tonul unor programe de calitate. Primele care îmi vine în minte sunt Fondul Științescu al cărui finanțator strategic este Romanian-American Foundation sau Fondul pentru un viitor mai bun finanțat de Lidl Romania, ambele programe foarte complexe cu impact, coordonate național de FFCR și pe care Fundația Comunitară Iași alături de alte fundații din țară le-au dezvoltat în comunități cu rezultate faine.

Conferința Fundațiilor Comunitare din România, octombrie 2022

De ce crezi în importanța fundațiilor comunitare?

Pentru că nu am mai întâlnit un cadru atât de deschis și flexibil, creativ și incluziv prin care sunt finanțați și susținuți oamenii care inițiază proiecte utile și cu sens pentru comunitate. Mă gândesc printre altele la proiecte care revitalizează parcuri, fațade ale unor clădiri, terenuri de sport sau alte spații comune peste care s-a așternut indiferența și pe care ni le dorim mai funcționale, mai atractive și prietenoase pentru locuitori, proiecte care dezvoltă platforme de informare pe tema reciclării, a colectării selective, a educației rutiere sau a cutremurelor, proiecte care invită tineri în laboratoare creative pentru a experimenta științele sau energizează cartiere cu plimbări, tururi de socializare și reconectare. Fundațiile Comunitare sunt nuclee care coagulează oameni și resurse înspre dezvoltarea cartierelor și locurilor în care trăim și muncim și pe care ni le dorim înfloritoare.

Rețeaua fundațiilor comunitare din România este dinamică și vibrantă datorită celor care o formează: oameni care visează și pun în mișcare oameni și resurse. Pentru asta îți trebuie pasiune, motivație, responsabilitate, drag de oameni, creativitate, competențe, pragmatism, doze serioase de putere de adaptare și perseverență pentru că e frumos, dar e și greu. Pe acest profil sunt o mulțime de variații care aduc culoare și stimulează diversitatea și colaborarea în interiorul rețelei naționale: oameni cu umor, cu înclinații spre artă, oameni cu o minte brici și vizionari, iubitori de sport, conștiincioși și cu imaginație, inimoși, inovativi și generoși.

Cum se produce schimbarea?

Îmi zboară gândul la o lectură de anul trecut, o carte despre istoria Drumului Mătăsii în care am descoperit că în Evul Mediu, Europa avea viteze diferite de dezvoltare: sudul Europei a stagnat pentru că era sfâșiat de conflicte și impunerea unor poziții monopoliste de către ghilde, în timp ce nordul a luat avânt și a progresat datorită creșterii urbanizării și a cooperării nerestricționate.

Cred că orice ne-am propune important e realizabil doar împreună, fie că e vorba de Piramide, de descoperiri geografice sau expediții pe Marte, de eradicarea unor boli sau vindecarea unor traume, de renovarea unei școli sau împuternicirea următoarelor generații, de ecologizarea și înfrumusețarea unui parc sau inaugurarea unui centru comunitar.

Ce mesaj le-ați transmite celor care spun că „nu am resurse suficiente să mă implic?”

Nu am un mesaj, ci mai degrabă întrebări și curiozități, iar primul lucru pe care l-aș explora ar fi să aflu ce își doresc de la locul în care trăiesc. Cred că o dorință este o resursă în sine. Faptul că îți dorești ceva înseamnă că e important pentru tine, te animă și e o energie care te pune în mișcare să contribui. Trăim în orașe de al căror spațiu suntem deconectați sau frustrați și uităm să relaționăm dintr-o perspectivă în care putem influența ce se întâmplă în jur. 

Scara gesturilor de a contribui este atât de generoasă și semnificativă pe fiecare treaptă: poți pune în legătură oameni care nu se cunosc și ar putea face un proiect împreună, poți să dai un like, un share sau un mesaj de susținere cuiva care pune umărul la ceva benefic pentru comunitate, poți povesti altora despre inițiative care te-au entuziasmat, poți voluntaria sau poți propune în departamentul/compania în care lucrezi să susțineți cu resurse un program de mediu sau educație. Acestea sunt doar câteva exemple, în esență cred că e important să îți dorești și să fii prezent pentru a contribui la rostogolirea unor fapte bune și constructive.

Cum arată orașul în care locuiești în 2030 prin lentila Mihaelei?

Ce întrebare faină! În 2030 sper să mă plimb într-un oraș verde, cu spații care invită la creativitate și întâlniri, la a fi împreună. Sper că orașele vor fi mai mult despre oameni și mai puțin pentru mașini, asta înseamnă cartiere mai prietenoase care încurajează afacerile locale mici, arhitectură și design care susțin și încurajează interacțiunile, mersul pe jos, bunăstarea fizică și psihică. Speranța de viață este mai mare atunci când faci parte dintr-o comunitate și interacționezi frecvent cu oameni, când ești susținut și susții la rândul tău. Cred că ar trebui să punem pe primul loc legăturile între oameni în orice ne propunem.

Mihaela recomandă: Elogiul eșecului,  Costică Brădățan

Citesc în acest moment Elogiu Eșecului” scrisă de un profesor român la o universitate americană, apreciat filosof și autor New York Times sau Washington Post. Mă ajută să mă împrietenesc cu eșecul ca moment profund și semnificativ existențial. Mi-a plăcut mult cum spune el: ”Am acorda din ce în ce mai puțină atenție unei lumi în care totul ar funcționa fără greș. (…) Un lucru care funcționează perfect nu e susceptibil să ne provoace.” Adaug eu: și să ne dezvolte.

 

Mihaela este o sursă inepuizabilă de blândețe, înțelegere, și omul care ne conectează cu o ușurință care ne uimește. Experiența ei de lucru în mediul nonprofit este dublată de curiozitatea cu care îi ascultă pe cei din jur, astfel conversațiile cu Miha devin surse de conștientizări, de motivație și inspirație pentru a face mai bine pentru binele comun.

 

*ONG-urile sunt cotate și ele cu 31% cotă de încredre conform unui studiu din 2018 realizat de APAPR.

 

***

Interviul a fost realizat de Ana-Maria Dăscălița, specialist comunicare