Copiii sunt fascinați de experimente.

20 Iulie 2022

În 2018 prin intermediul Swimathon-ului am cunoscut-o pe Alina-Mirela Ipate sau Doamna de Științe , asistent de cercetare în cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi și fondatoare a Asociației Bucurie și Speranță .
 
De-a lungul anilor am avut plăcerea să ne mai întâlnim cu inventivitatea, creativitatea și umanitatea doamnei, ultimul proiect fiind Educație cu Reacție, proiect finanțat prin Programul Fondul pentru un viitor mai bun în comunități Botoșani , coordonat de Federaţia Fundaţiile Comunitare din România – FFCR de Lidl Romania și implementat de cinci fundații comunitare.
 

 
Cine este Alina-Mirela Ipate?
 
O persoană sinceră și deschisă, pasionată de științe dintodeauna. Mereu am avut o înclinație pentru biologie, fizică, chimie, o gândire structurată.
 
Care este povestea din spatele proiectelor pe care le-ați înscris prin @Fondul pentru un viitor mai bun în comunități? Cum ați depășit provocările?
 
Sunt două povești diferite, cu abordări interesante și provocări care, în final, au fost de bun augur.
 
Am aplicat prima dată alături de doamnele profesoare Doina-Elena Gosav, Gianina Gioconda Romaşcu, Ana-Maria Archip de la Liceul Mihail Kogălniceanu Vaslui cu proiectul Experimentăm și învățăm. Proiectul de la Vaslui a avut loc exclusiv online din cauza pandemiei. Beneficiarii erau elevii din Vaslui și pentru că nu puteam implementa proiectul decât de la distanța am dezvoltat un canal de youtube, Doamna de Științe, cu teme de fizică, biologie și chimie. Am ținut legătura cu doamnele, însă nu am reușit până acum să ne întâlnim fizic și am fost nevoite să experimentăm învățarea la distanță la rândul nostru alături de elevi.
 
După experiența de la Vaslui îmi doream să ajung mai aproape de beneficiari, așa că atunci când am aflat de ediția @Fondului la Botoșani am foarte încântată pentru că puteam participa alături de buna mea prietenă Iulia Cobzaru, colegă de facultate și profesoară de chimie la Botoșani. Așa că a fost o colaborare ușoară și cu multă muncă. Am reușit să dotăm laboratorul școlii cu echipamente de care elevii au nevoie, ne-am dorit să îi ajutăm pe elevi să facă singuri experimente, am distribuit kit-uri pentru experimente pentru 49 de beneficiari și am avut un total de 120 de elevi cu care am interacționat. O cifră care mă onorează și dacă știu că măcar pentru 5 dintre ei acest efort al comunității a avut sens mă declar mulțumită.
 
Provocarea cea mai mare care apare mereu și nu doar în astfel de proiecte este colaborarea cu oamenii, însă am învățat că atunci când am un obiectiv trebuie să îl împlinesc pentru că tot ceea ce fac vine din pasiune.
 
Trebuie să recunosc că fără aceste finanțări nu aș fi avut materiale didactice calitative, nu aș fi putut să ajung la elevi cu machete și truse care să îi atragă. Copiii sunt fascinați de experimente și înainte să țin un atelier știu deja că va avea succes pentru că învățarea ludică este modul cel mai potrivit prin care un copil să se conecteze la activitate, dar da, ajută foarte mult să am materiale didactice de bună calitate. La început de drum realizăm singură aceste truse cu care mă prezint în fața copiilor, luam produse din magazine, de la tehnica medicala, reutilizam produse pentru că este esențial ca fiecare copil să aibă propriul material cu care să lucreze, nu doar să privească.
 

 
De patru ani, ne întâlnim cu bucurie la diferite proiecte, toate implicând știința și dragul pentru copii. Cum este colaborarea cu Fundația Comunitară Iași?
 
Primul cuvânt cu care asociez Fundația Comunitară Iași este empatie.
 
Am cunoscut echipa Fundației Comunitare Iași în 2018 când am înscris proiectul Sportul albastru la Swimathon. Sprijinul și deschiderea pe care le-am primit de la oamenii Fundației mi-au dat încredere. Am reușit atunci cu banii strânși să achiziționăm materiale care să ne ajute să implementăm proiectele sportive ale asociației. Însă, ceea ce diferențiază Fundația față de alte ONG-uri este comunicarea continuă. Deși ne-am înscris la o activitate sportivă, datorită comunicării și interesului echipei de la FCI să ne cunoască mai bine, am vorbit și despre pasiunea mea, științele, și despre alte activități pe care le desfășor cu copiii și doar așa am ajuns ca un an mai târziu să particip la Fondul Științescu.
 
Participarea la Științescu este un moment important al dezvoltării mele. Am cunoscut foarte mulți oameni cu pasiuni diferite, dar tot din sfera științelor, oameni din diferite școli din județ cu care am legat prietenii. Totodată, prin Științescu am reușit să achiziționez primele truse pentru fizică. A fost momentul în care am simțit că nu sunt singură.
 
Am simțit mereu că Fundația Comunitară Iași știe să fie alături de tine în momentele în care ai nevoie. Proiectele diverse ale Fundației sunt nevoi ale comunității, de fapt. Dorința de a investi în educație mă bucură și îmi dă încredere. Eu cred că școala nu trebuie fracționată, cred că abilitățile de viață se pot forma și la școală, nu doar în activitățile extrașcolare, dacă ar exista mai mult focus pe partea practică. Iar, prin diferitele proiecte care vizează educația, Fundația Comunitară Iași aduce valoare: prin sprijin acordat profesorilor, prin mentorat și burse pentru elevi, prin Fondul pentru un viitor mai bun în comunități. Ce șansă pentru alte orașe din regiune să implementeze proiecte inovative!
 

 
Cum reușiți să găsiți echilibru pentru meseria dvs, participarea la diferite proiecte, voluntariat și viața personală?
 
Organizez foarte bine activitățile, dar am și susținerea familiei.
 
Asociația Bucurie și Speranță a apărut ca o rezolvare la o nevoie prezentă din familie, așa că ne-am implicat cu toții și ne-am dorit să împărtășim ce știm și cu alții care se confruntă cu aceleași provocări. Soțul meu se implică în proiectele asociației, fie prin activitățile sportive pe care le face cu copiii cu dizabilități și cu copiii ucraineni, fie fiind șofer și asigurând necesarul pentru ca lucrurile să funcționeze.
 
Totodată, îmi place meseria pe care o fac și timp de opt ore mă concentrez pe ceea ce am de lucrat, însă să particip la proiectele care implică știința este pur și simplu pasiune. Timp de doi ani de zile am fost la catedră, mi-a plăcut să lucrez cu copiii, dar nu era locul meu în sistem. Dragul de copii a rămas, așa că atunci când a apărut oportunitatea de a organiza ateliere de știință în Săptămâna Altfel am zis da, iar activitățile au fost apreciate de copii.
 
Bineînțeles că sunt și momente dificile, dar când faci cu pasiune și oboseala se simte altfel. Iar succesul cred că stă în muncă.
 
Mi-ar plăcea să existe mai multă deschidere și colaborare. Întâlnesc des adulți descurajați și neîncrezători, dar copiii au nevoie să vadă partea frumoasă a lumii și noi o putem crea prin gesturi mici, atunci când susținem un proiect cu care rezonăm, atunci când împărtășim cu ceilalți din informațiile pe care le avem, atunci când nu devenim concurenți, ci colaborăm spre beneficiul tuturor.
 
Alina recomandă: Cel care ma asteapta, Parinoush Saniee
 
Cu o energie de neoprit, Alina-Mirela Ipate ne oferă la fiecare întâlnire o lecție despre determinare, ambiție, curaj, muncă și drag de oameni. Credem că în laborator a găsit o formulă prin care dilată timpul pentru că altfel ne este greu să ne explicăm cum 24 ore îi sunt suficiente pentru a fi mamă de trei copii, soție, cercetătoare, voluntară și inițiatoare de ateliere și de fapte bune.
 
****
Acest interviu este realizat Ana-Maria Dăscălița, specialist comunicare.