De la randare la realitate

21 Decembrie 2017

Când inițiativa schimbă contextul

– În Liverpool, nu îmi mai aduc aminte în ce oraș mai exact, 5 femei se luptau pentru cartierul lor, pentru ca acesta să nu fie distrus și transformat în „zonă de interes”. Ies în stradă. Fac grevă. De câteva zile sunt secate de puteri… vlăguite… însă cu toate acestea duc în continuare lupta pentru că realizaseră de mult că dacă vrei ceva anume trebuie să pui mâna să faci. Și ghici ce? L-au salvat… hmm… cine ar fi putut să creadă? Ideea e că…

încă așteptăm să vină cineva să facă ceva, încă nu înțelegem că NOI trebuie să facem, NOI suntem cei care trebuie să pună osul la treabă și să nu mai stăm și să așteptăm să ne cadă din cer. După principiul acesta ne-am ghidat. A fost greu… nimeni nu spune că a fost floare la ureche, dar când știi că ești pasionat de acel lucru știi și că vei reuși, chit că te înfrunți cu necunoscutul.

Mihaela zâmbește larg în timp ce privirea ei oglindește o mare încredere în propriile forțe, dar în același timp se deslușește un gram de dezamăgire față de cei care încă nu înțeleg acest lucru.

…

Randare checked – Realitate loading…

-Teoria ca teoria, dar în practică domnișoară, știi să faci?

Privirea Georgianei se încețoșează iar încrederea îi este puțin zbuciumată, de parcă toate cunoștințele ei de arhitectură se risipiseră printre acele cuvinte tăioase. Își dă seama că e totuși prima dată când depășește pragul de randare și proiectul lor se transformă în realitate chiar sub îndrumarea și munca lor. Tocmai aici iau o altă turnură lucrurile. De când începuseră proiectul, nu era prima dată când Georgiana și Ionuț realizaseră că prinde alte cote, alte măsurători, alte distanțe în realitate față de proiectul realizat în programele de arhitectură, însă asta nu-i făcea să renunțe. Aveau să cunoască lumea meseriașilor, care deși aveau felul lor extravagant de sincer de a le mărturisi erorile sau lucrurile lipsă, ei deja nu le mai considerau răutăți ci mai degrabă povețe de viață, de cum poți să faci mai bine pe viitor.

Dintr-o experiență anterioară ajunseseră la concluzia că mai bine primesc o îndrumare, mai mult sau mai puțin usturătoare, decât să bâjbâie singuri într-o lume a practicii; pe care în cele din urmă aveau oricum să o cunoască. Încă își mai aduceau aminte cum a fost când au început să încropească băncile: „Bun. În două zile ar trebui să fie totul gata. În prima zi le asamblăm iar în a două zi le amplasăm afară.” Numai că până la urmă, planul lor se prelungise la 4 zile. Pentru că nu mai făcuseră niciodată bănci, apăruseră micile erori de calcul, șuruburi puse greșit și așa s-au trezit că trebuie să le dezasambleze și să le asambleze la loc.

În cele din urmă, Bogdan Budeanu, directorul Direcției Servicii Studențești a TUIASI, devenise ajutorul din umbră, care la o distanță de un apel găsea meseriașii potriviți care să-i ajute voluntar; mai mult decât atât devenise confidentul lor care scotea soluțiile din pălărie precum un magician. Însă acest lucru nu însemna că munca lor devenise ușoară, doar că acum aveau o hartă după care să se ghideze și care să-i ajute să bâjbâie mai puțin în necunoscut.

Înainte de randare a fost inițiativa.

Era început de repaos între sesiuni. Un moment în care toată lumea respiră, toate lumea se gândește la moduri în care te-ai putea relaxa mai bine. Poate o mică vacanță, poate ieșiri cu prietenii, poate pur și simplu somn, filme și iar somn.  Până la urmă e vacanță, ce altceva e de făcut? Sau mai bine spus, cine s-ar putea gândi la altceva de făcut?

În campus, Mihaela află de un concurs de proiecte. Un concurs în care Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași colaborează cu Fundația Comunitară Iași prin programul Fondul Antreprenorilor Locali. Se gândește bine și își spune că e un moment potrivit să își încerce norocul, dincolo de toate, să-și exerseze pasiunea. Hotărăște să le spună și prietenilor ei despre concurs, motivată fiind și de doza de inițiativă care mișună printre colegii ei: „Știam că la noi lumea nu se prea omoară cu implicarea. Așa că i-am spus lui Ionuț și Georgianei «Hai, fraților, să facem noi ceva»”. Ei și-au luat răgazul de timp necesar cât să ia decizia potrivită și ușor, ușor inițiativa se strecurase în calendarul lor, pe lângă relaxare, vacanță, excursii și-au făcut timp să se gândească la o idee de proiect. În plus, o întrebare nu le dădea pace: Ce poți cumpăra cu 10.000 de lei? Așa că, au început să caute, au început să navigheze internetul în lung și în lat și să ceară oferte de preț.

După scurt timp, apăruseră din partea cunoscuților și veșnica întrebare nemuritoare „Da` ție ce îți iese?” De unde putem spune clar că nu se refereau la experiență, cunoștințe, un lucru extraordinar de pus la CV sau portofoliu… departe gândul. Pentru unii inițiativa devine un cuvânt greu de deslușit și de înțeles, mai ales când cuvintele precum bani și profit nu se regăsesc în ecuație. Dar, înapoi la studenții noștri, care mai mult decât evident nu gândeau așa.

Realitate loaded

Se instalase din nou acea atmosferă de relaxare când Georgiana și Ionuț începuseră deja să transpună proiectul din virtual în real. Între timp, Mihaela plecase în Franța cu o bursă de studiu, însă entuziasmul și îndrăzneala nu o țineau departe de proiect, până la urmă arta persuasiunii se practică și prin telefon, așa că, deși cu mâinile legate încerca să-i ajute de la 2.000 de kilometri.

În Iași, Georgiana și Ionuț începeau să realizeze că munca cu oamenii și cea practică erau acel necunoscut pe care trebuiau să-l înfrunte și să îl mânuiască așa cum se putea mai bine. Se luptau între telefoane, furnizori, drumuri, muncitori și biroul lui Bogdan. Noaptea, oboseala se furișa de niciunde, iar dimineața îi îmbrățișa cu „dulci” migrene.

Încet, încet în campus, bucățele din proiectul lor se conturau în realitate. Pavajul îmbrăca frumos parcela de iarbă ce odată schița un teren lipsit de culoare și de utilitate. Băncile aveau să devină culcuș pentru îndrăgostiți și pentru prietenii cu zâmbete largi și râsete colorate. Leagănele primeau orice spirit zburdalnic care își dorea să rătăcească din nou în sentimentul copilăriei. Circuitul sportiv aduna toți „cocoșii” dornici să se mențină în formă, masa de ping-pong distra studenții, iar plasa cu borcănele luminate creau acea atmosferă de veșnică vară.

Implicarea înseamnă muncă. Într-adevăr, răsplata financiară de cele mai multe ori o compensează, însă în final rămâi tot cu „sucul” experienței, cu ceea ce contează mai presus de tot și de toate: cunoștințele. Ele pot transforma un om slab într-un om puternic.

Așa că întreabă-te: „Da` ție ce îți iese?”

Personajele principale/echipa de proiect: Georgiana Butnariu, Mihaela Sîrbu și Ionuț Furdu.

Personajele din umbră: Bogdan Budeanu, Directorul Direcției Servicii Studențești a TUIASI și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și Marius Imbrea, Inginer Birou Tehnic.

Actorii principali din Fondul Antreprenorilor locali: Tuffli, Tulip, Jassyro, Hill Center, Papucei, Junior Clinic,  Teo’s Café, Cuptorul Moldovencei, Cake Expert, Retro Caffe, AromaZen, Voila Coffe, Frișcot, Restaurant Traian, Artizan Café, La băcănie, Mignon.