„Atunci când te simţi pierdut în labirint, nu te teme. O să găseşti drumul pentru a reuşi”
28 Martie 2016
În cadrul Fondului de Burse, am dezvoltat un program de mentorat, coordonat de psihoterapeutul Ana Aurelia Băianu. Din echipa de psihoterapeuți ce îi îndrumă pe tineri către atingerea obiectivelor de creștere personală fac parte Ana Rîciu, Ana Vasilachi și Magda Smolinschi.
Laura este elevă la Colegiul Național Iași și a avut ocazia să fie ghidată de Ana Rîciu în drumul său către descoperirea propriei persoane.
***
„Am atâtea gânduri pe care aş vrea să le pun deodată aici, însă am să mă strădui să găsesc o ordine. Mai întâi, m-am gândit că cel mai simplu mod, prin care aş putea exprima schimbarea sau schimbările pe care le-am simţit la mine, ar fi să încep prin a face o comparaţie între vechiul Eu şi noul Eu.
Astfel, înainte de a participa la aceste şedinţe, eu eram o persoană care credea că nu are nicio problemă cu nimeni şi cu nimic, şi că ştie tot în privința sa. Dar de fapt nu aşa au stat lucrurile. În mintea mea se formase o confuzie totală pe parcursul anilor, confuzie ce devenise planul după care eu mă autocaracterizam, planul după care eu mă încurajam, sau, de cele mai multe ori, planul după care mă autocriticam fără să ştiu dacă avea sau nu vreun rost.
La prima şedinţă, i-am zis Anei că mi-aş dori ca această consiliere să se concentreze pe autocunoaştere. Nu ştiu sincer de ce am ales asta, dar simţeam totuşi de o nevoie a clarificării ,,cine sunt eu”, chiar dacă eu încă nu o conștientizam. Am primit diferite ,,sarcini” de la şedinţă la alta. Eu mereu căutam răspunsul la Ana. Totuşi, ea reuşea de fiecare dată să medieze conversaţia dintre mine cu mine, eu dându-mi seama că toate răspunsurile sunt la mine şi că da! pot avea încredere în ele, în judecata mea. Ea a fost prima persoană care să îmi ofere acest context favorabil introspecţiei. Eu aveam nevoie să fiu ascultată activ, şi asta am primit.
La un moment dat, a trebuit să scriu un mesaj, nefiind specificat ce sau pentru cine. Eu am scris: ,,Atunci când eşti înconjurat de întuneric, nu te teme. Este acolo o sursă de lumina care aşteaptă să o vezi. Atunci când te simţi pierdut în labirint, nu te teme. O să găseşti drumul pentru a reuşi. Atunci când te simţi singur, când crezi că nu poţi găsi soluţii, nu te teme. Există acolo o persoană care de abia aşteaptă să o priveşti şi să îi ceri ajutorul. Să crezi că în ea. Acea persoană eşti chiar Tu.” Aparent, când Ana m-a întrebat cui îi este adresat mesajul, prima persoană care mi-a venit în minte am fost chiar eu. În acel moment am realizat cât de mult mă neglijasem până atunci. Nu aveam neapărat nevoie de atenţie de la cei din jur, ci aveam nevoie de mine. Aveam nevoie de un timp al meu, în care să analizez, să mă întreb ce, de ce şi cum.
Mi-am acceptat trecutul. Acum pot să dau tot ce am mai bun în prezent şi să mă bucur de viitor. Am conştientizat relaţiile cu părinţii mei, cu colegii mei, cu cei cu care interacționez, în principiu, dar mai ales cu mine însămi. Am devenit capabilă de crea un echilibru între a da şi a primi. Mi-am dat seama că merit să mi se ofere sfaturi, încurajări, momente de ascultare, dar în acelaşi timp, am şi eu ce oferi celorlalţi.
A trecut o săptămână de când am terminat şedinţele. Am întâlnit momente mai dificile. Ş, totuşi, am găsit soluţii exact la mine. Aceste clipe mai puţin plăcute le văd drept provocări. Am o gândire pozitivă.
Mi-am regăsit cel mai bun prieten. M-am redescoperit.”
Laura Petronela Moşneagu
Colegiul Naţional Iaşi